DEVIANTA SCOLARA PDF

Dictionar de sociologie, p. Cristina Neamtu, , p. Cristina Neamtu, , pp. Identificarea cauzelor care au dus la aparitia deviantei scolare Fenomenul deviantei scolare este un fenomen complex, complexitatea acestuia rezultand atat din numarul mare de variabile cauzale, cat si din faptul ca acestea alcatuiesc un sistem, se afla in relatii de dependenta reciproca, iar modificarea unei variabile le afecteaza intr-o oarecare masura pe toate celelalte. Ca proces continuu, socializarea se realizeaza prin diverse mecanisme, cum ar fi: adoptarea succesiva de statusuri si roluri copil mic, prescolar, scolar, adolescent etc.

Author:Shasida Dor
Country:Philippines
Language:English (Spanish)
Genre:Finance
Published (Last):14 August 2018
Pages:64
PDF File Size:18.78 Mb
ePub File Size:13.99 Mb
ISBN:222-6-96692-736-2
Downloads:68640
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Dujind



In scoala un act de indisciplina are loc cand conduita unui elev ii impiedica pe ceilalti sa participle la procesul de invatare sau perturba activitatea de predare a profesorului. Indisciplina este un fenomen destul de complex.

Devianta scolara are insa o arie mai larga deoarece include si conduitele care nu afecteaza propiu-zis nici predarea profesorului, nici cali tatea invatarii realizate de ceilalti elevi, ci doar exclude evazionismul de la anumite oportunitati de invatare. Astfel, fuga de la scoala, absenteismul sau pur si simplu reverie nu pot fi considerate acte de indisciplina, dar sunt forme de devianta scolara.

In categoria tulburarilor de comportament se includ manifestarile nerosomatice, caracteriale, psihopatice si psihotice. Dificultatile emotionale si comportamentale ale copilului inadaptat nu pot fi remediate, fara un ajutor calificat, de catre parinti sau ceilalti adulti semnificativi din viata acestuia.

Din perspectiva psihologica, devianta este interpretata ca o forma de inadaptare. Adaptarea, ca homeostazie psihosociala, reclama interventia acelor trasaturi ale personalitatii de mentinere a echilibrului, traduse prin raspunsuri gradate si adecvate la noile conditii, in special cele de natura conflictuala. Dezadaptarea desemneaza pierderea adaptabilitatii la noile conditii ale mediului.

Adaptabilitatea reprezinta proprietatea organismelor vii de a-si modifica adecvat functiile si structura, corespunzator cu schimbarile mediului. Adaptarea scolara, ca forma specifica de adaptare sociala, reflecta masura in care elevul reuseste sa raspunda cerintelor educationale atat cu privire la conduita, cat si la insusirea informatiilor.

Adaptarea scolara presupune existenta unei compatibilitati intre natura cerintelor scolare si posibilitatile subiective ale elevului de a le indeplini cu succes. Inadaptarea scolara desemneaza absenta acestei compatibilitati, cauzele apartinand fie elevilor, fie scolii, fie ambelor parti. Orice conduita de devianta scolara presupune implicit o forma de inadaptare.

Este foarte dificil de stabilit, diferenta specifica intre cei doi termeni. Scoala este spatiul de desfasurare a unor procese de interactine si a unor dinamici sociale extreme de diverse si complexe; in acest spatiu, oricat de mult s-ar stradui autoritatea scolara sa promoveze normele scolare, exista numeroase situatii in care elevii valorizeaza cu prioritate alte repere. De aici si posibilitatea situatiei paradoxale de a fi si bine adaptat scolar, si deviant in acelasi timp.

Devierile de conduita alcatuiesc o categorie distincta in cadrul tulburarilor de comportament, se caracterizeaza prin reversibilitate si include o gama larga extrem de diversa de manifestari, de la anorexie, fobii pana la acte de vandalism. Daca vorbim de spatiul educativ, dupa Ion Strchinaru, principalele devieri de conduita ar fi: izolarea sociala, nesupunerea, obraznicia fata de profesori, violenta fata de colegi, absenteismul, chiulul, instabilitatea, lenea, minciuna, fuga si vagabondajul.

Strategia rezistentei scolare consta in refuzul normelor si valorilor specifice culturii scolare; elevii le contesta deoarece sesizeaza ca valorile si actiunile scolii sunt incompatibile cu lumea in care traiesc ei, adica cu mediul extrascolar.

Alaturi de rezistenta fata de normele scolare, se cristalizeaza si o rezistenta fata de mesajul educativ; acesta apare ca urmare a faptului ca, in general, mesajul educativ se adreseaza numai canalului cognitiv, ignorand componenta afectiva, motivational-volitiva din personalitatea elevilor. Psihologia sociala a demonstrat ca existenta grupului joaca un rol fundamental in perpetuarea deviantei in raport cu anumite norme oficiale, cum ar fi cele scolare.

Deviantul de la normele instituite de autoritatile scolare nu este un individ izolat; atitudinile si conduita lui in fata acestor norme sunt modelate de grupul de referinta. O serie de studii au aratat ca in multe situatii copiii se conformeaza judecatilor de valoare ale colegilor lor mai degraba decat celor emise de profesori. Statusul inalt si puterea de constrangere ale profesorului nu pot contracara nev oia de a fi acceptat de grupul de colegi.

Obedienta in fata autoritatii scolare e mai slaba decat conformismul in raport cu normele grupului de apartenenta. Strategiile de rezistenta scolara apar ca o rezistenta specifica la normele scolare impuse de autoritati, norme care sunt exterioare grupului, fiind elaborate si promovate cu intentia de a se controla si dirija comportamentul elevilor. Norma scolara formala nu genereaza un proces de conformare, ci, in cel mai bun caz, obedienta.

In cadrul culturii elevilor care nu percep toti, in egala masura, scoala ca pe o constrangere, se poate face dinstinctia intre o cultura proscolara si o cultura antiscolara. Strategia rezistentei este specifica culturii antiscolare, care promoveaza atitudinea de nonconformism. Cultura rezistentei este puternic masculinizata; in raport cu baietii, conduitele specifice de rezistenta scolara sunt considerate deviante, in timp ce in raport cu fetele ele sunt interpretate ca reflectand o atitudine pasiva fata de scoala.

Evolutia istorica a deviantei scolare. Exista o mare dificultate in incercarea de a realiza o schita a evolutiei istorice a deviantei scolare. De exemplu, cand istoricii au realizat o istorie a educatiei din Marea Britanie postbelica, principalul aspect care le-a atras atentia a fost cresterea rapida a numarului de copii evaluate, formal sau nonformal, ca fiind inadaptati si orientate in consecinta catre filierele educatiei speciale; -o alta posibila explicatie ar fi convingerea responsabililor scolii, ca in mod inevitabil, va exista intotdeauna o minoritate de elevi cu dificultati de adaptare scolara.

Devianta scolara are o istorie la fel de indelungata ca educatia de masa. Fenomenul deviantei scolare a insotit scoala ca institutie dintotdeauna. Un studiu asupra istoriei educatiei realizat de Mialaret si Vial in anul , demonstreaza , pe baza analizei unor texte mesopotamiene, egiptene si grecesti, ca educatia scolara din Antichitate cunostea anumite forme de conduita devianta, care atrageau, de regula, pedepse fizice foarte severe; atmosfera in care se desfasura procesul invatarii era una de teroare.

Cea mai veche relatare a unui caz de devianta scolara sic ea mai veche strategie eficienta de combatere a deviantei scolares-au gasit intr-un text pastrat pe o tablita de argila, despre scoala sumer iana. Rostul existentei sale in scoala era de a pedepsi ceea ce era de interpretat atunci drept conduita devianta la elevi.

Regimul excesiv de sever al scolilor din Mesopotamia , aplicarea stricta a sanctiunilor pentru fiecare abatere in parte din conduita elevilor sau performantelor lor nu era de natura sa motiveze elevii pentru activitatea scolara; de exemplu s-a descoperit si o tablita in care se povesteste despre un baiat care prefera sa chiuleasca si e probabil sa fi existat si elevi care abandonau scoala.

Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, marturiile referitoare la educatia publica si la conduitele de devianta scolara sunt aproape inexistente. Se poate desprinde insa cateva aspecte relevante pe baza analizei perceptelor pedagogiei populare, precum si a scrierilor cu caracter pedagogic.

Astfel, in special din ideile referitoarew la rolul pedepsei in educatie, se poate deduce atat continuitatea fenomenului, cat si faptul ca, in marea lor majoritate, conduitale de devianta scolara erau reprezentate de insubordonare si de angajarea scolarilor in conflicte, desfasurand acte de violenta fizice si verbale, mai mult sau mai putin grave.

Prezenta referirilor la pedeapsaeste un element constant al tuturor scririlor pedagogice, ceea ce demonstreaza indirect existenta conduitelor deviante in scoala. Am putea trage unele concluzii referitor la frecventa fenomenului deviantei scolare in functie de modul in care este justificata pedeapsa si de recomandarile privind folosirea ei. Astfel cand J. Herbart afirma la inceputul secolului al XIX-lea, ca relatia dintre educator si educat trebuie sa se bazeze pe constrangere, restictie si rigoare, deoarece copilul e predispus la manifestari negative, din cele afirmate de dansul poate sa rezulte: -fie ca devianta scolara era un fenomen raspandit in acea epoca; -fie ca pragul de toleranta sociala al epocii era relativ scazut.

Spre deosebire de Herbart, pedagogul ceh J. Komensky promova la sfarsitul secolului al XVII-lea o cu totul alta viziune asupra rolului pedepsei; in acest sens, el propunea ca educatorul sa ia drept model soarele, care ofera caldura si lumina, ceeea ce echivala cu sugestia ca, in tratarea abaterilor de la normelor scolare, sa predomine atitutdinea blanda si afectuoasa fata de elev si numai in cazuri exceptionale sa se recurga la severitate si sanctiune. Cele doua puncte de vedere au fost formulate la un interval dse aproape doua secole, in societati diferitae, cu traditii si norme diferite, cu praguri de toleranta sociala diferite.

Formele de conduita devianta au evoluat o data cu normele scolare, generand variate motivatii pentru nonconformare, in functie de semnificatia acordata de elevi normativatii. Incepand cu secolul al XIX-lea, exista referiri directe la indisciplina scolara, ceea ce ne ingaduie sa ne formam o imagine mai apropiata de realitatea obiectiva a fenomenului. In aceasta epoca incep sa apara marturii ale fenomenului si in spatiul educatiei romanesti: materialul didactic folosit impopriu si Calul Balan in scoala din Humulesti, incaierarea elevului N.

Balcescu pentru o alvita, bataile la palma cu muchia liniei pentru delicte de nestiinta, rea purtare, neputinta de a sta nemiscat cat dura lectia sau pentru unghiile murdare in scoala descrisa de Barbu Stefanescu DelaVrancea. Si in Statele Unite ale Americii in secolul al XIX-lea scolile au fost caracterizate ca niste locuri haotice si violente, in care profesorii incercau, fara prea mult success, sa mentina controlul asupra elevilor neascultatori, nemotivati si ind isciplinati, prin apelul la metode disciplinare brutale.

De exemplu, o lucrare aparuta la Boston in arata ca intr-o scoala cu de elevi s-au inregistrat in cinci zile de activitate scolara de batai corectionale, ceea ce inseamna o medie de 65 de batai corectionale pe zi.

Numarul mare al violentelor scolare din scolile britanice este specific doar scolilor publice nefiind intalnit in institutiile scolare private. Pe langa conduitele violente se raporteaza si un absenteism masiv in scolile publice, de care sunt responsabili si parintii elevilor, care vad in copii in primul rand posibilitatea de a obtine un venit suplimentar si nu inteleg importanta educatiei scolare pentru viitorul acestora.

Discriminarea intre baieti si fete este vizibila la inceputul secolului al XIX-lea, in sensul ca fetele merg foarte rar la scoala, prezenta lor fiind reclamata de parinti in gospodarie, ca ajutor.

Se poate afirma ca in prima jumatate a secolului al XIX-lea educatia nu era apreciata de clasa muncitoare nici ca necesara, nici ca aducand beneficii pentru viitor; aceasta devalorizare a educatiei scolare explica inexistenta unei motivatii de conformare a elevilor la normele scolare, pe de o parte, si apelul masiv la pedeapsa corporala, pe de alta parte.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cea mai semnificativa forma de rezistenta scolara a fost absenteismul. Fenomenul se explica prin faptul ca elevii erau angajati de parinti sa prestee diverse activitati platite. In ultimul sfert de deceniu, o serie de factori contribuie la scaderea absenteismului in scolile publice. In prima jumatate a secolului XX, principalele forme de devianta scolara erau absenteismul, insubordonarea, sfidarea autoritatii profesorilor si violentele scolare.

In acest interval apare cea mai dramatica forma de rezistenta scolara: greva elevilor. Problemele care au determinat asemenea forme de rezistenta scolara constau in: aplicarea pedepselor corporale, constrangerile referitoare la orare, vacante si varsta de parasire de a scolii, anumite taxe percepute in scoala, dar si unele aspecte relative la organizarea scolilor.

Cele mai multe dintre greve incetau in cateva ore; abia in al doilea deceniu al secolului XX asemenea evenimente au inceput sa retina atentia publicului. Daca grevele impotriva pedepselor corporale nu au intrunit aprobarea parintilor elevilor, cele care protestau impotriva cresterii varstei de parasire a scolii au fost puternic sustinute de acestia.

Pe langa aceste forme ale rezistentei scolare, au fost consemnate si alte forme de conduita deviante: furtul, fumatul in scoala, fuga de la scoala, atitudinea necooperanta si ind In anul , indiscipline scolara devine in Anglia motivul unei veritabile panici morale; presa semnaleaza mai frecvent cazurile de devianta scolara, oferind publicului larg imaginea unei cresteri fara precedent a conduitelor de indiscipline in scoala.

Din aceasta perioada dateaza preocuparea pentru inregistrarea si evidenta cazurilor de devianta scolara. Evolutii cantitative ale deviantei scolare. Abordarea pozitivista a deviantei scolare depinde in primul rand de acuratetea definirii si masurarii diverselor ei forme de manifestare. Absenteismul, ca forma specifica majora de devianta scolara, a facut obiectul unor observatii sistematice inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Astazi, in evaluarea cantitativa si cali tativa a absenteismului scolar se face dinstinctia intre trei tipuri specifice de elevi care absenteaza: cei care lipsesc de la scoala din motive legitime, cum ar fi boala , si care nu sunt propiu-zis devianti; cei care lipsesc nejustificat, dar cu stiinta si abrobarea parintilor; cei care lipsesc nejustificat si fara ca parintii lor sa cunoasca acest lucru.

Dincolo de cifrele absolute ceea ce retine atentia este concluzia ca indicele de absenteism variaza direct proportional cu treapta de scolarizare.

Astfel, indicele de absenteism este cel mai mic la nivelul scolii primare si prezinta o tendinta constanta de crestere in gimnaziu si invatamantul secundar. Ca distibutie pe sexe, rata absenteismului e constant mai mare la baieti comparative cu fetele, cu o tendinta de presupunere in jurul varstei de 16 ani. Abandonul scolar nu poate fi exprimat cantitatv cu precizie deoarece, pe de o parte, exista multi elevi care se transfera la alte scoli, care obtin certificate de studii alternative, care intrerup scoala, apoi revin, iar pe de alta parte, elevii care parasesc scoala pentru a se casatori, pentru a intra in armata sau care depasesc varsta scolara nu sunt inclusi in categoria celor care au abandonat.

Rata abandonului scolar la scara mondiala este si mai dificil de obtinut intrucat putine tari colecteaza date despre efectivele care abandoneaza. Violenta in scoala este o problema careia i s-a facut in ultimul deceniu o publicitate considerabila in mai multe tari: SUA, Franta, Japonia, Marea Britanie, Tarile Scandinave. Violenta in scoala descrie un domeniu dificil de evaluat riguros, este greu de estimate, deoarece violenta fizica poate fi interpretata ca o problema interna, ce trebuie rezolvata prin mijloace interne mai degraba decat prin apelul la politie sau la forurile competente supraordonate scolii.

Referitor la violentele dintre elevi, cercetari recente realizate in Marea Britanie indica faptul ca atacurile in grup ale elevilor asupra altor copii constituie jumatate din numarul total de incidente de violenta raportate, cealalta parte constituind-o agresiunile unui copil singur asupra altuia.

Studii similare realizate in Spania.

TL431CLP PDF

devianta scolara

Extras din referat Cum descarc? Intre notiunea de comportament deviant si cea de devianta scolara exista o relatie de tipul gen - specie, o incursiune in problematica deviantei se dovedeste, pentru demersul nostru un pas absolut necesar si in acelasi timp profitabil. In , sociologii americani T. Sellin si R. Merton preocupati de definirea obiectului de studiu al sociocriminogenezei au formulat pentru prima data urmatoarele definitii ale comportamentului deviant: - T.

BC107BP DATASHEET PDF

Meniu principal

Aspecte ale identitatii si anxietatii in adolescenta Din Articole Generalitati Pe masura ce realizarile tehnologice instaleaza din ce in ce mai mult timp intre perioada scolara si accesul final al tanarului la profesiunea specializata, stadiul adolescentei devine o perioada mult mai constienta, aproape un mod de viata intre copilarie si perioada adulta. Adolescentii sunt peocupati de modul in care apar ei in ochii celorlalti si il compara cu felul in care ei se simt, gandindu-se la modul in care ar putea sa lege rolurile si deprinderile cultivate in copilarie cu prototipurile ideale actuale. In cautarea unei continuitati care trebuie sa includa acum maturizarea sexuala, unii adolescenti trebuie sa se confrunte din nou cu criza din anii anteriori inainte de a instala idoli durabili si idealuri drept gardieni ai unei identitati finale. Pentru integrarea identitatii, ei au nevoie de un moratoriu. Criterii de identitate MARCIA identifica cinci criterii psihosociale sau statusuri ale perioadei de identitate ale eu-lui versus confuzia De obicei, diagnosticata in copilarie, conditia continua sa se manifeste si in timpul adolescentei. Multi dintre parintii copiilor care sufera de ADHD au constatat inrautatirea comportamentului copiilor lor in timpul pubertatii.

HIMMELBLAU BALANCE DE MATERIA Y ENERGIA PDF

DEVIANTA SCOLARA

In scoala un act de indisciplina are loc cand conduita unui elev ii impiedica pe ceilalti sa participle la procesul de invatare sau perturba activitatea de predare a profesorului. Indisciplina este un fenomen destul de complex. Devianta scolara are insa o arie mai larga deoarece include si conduitele care nu afecteaza propiu-zis nici predarea profesorului, nici cali tatea invatarii realizate de ceilalti elevi, ci doar exclude evazionismul de la anumite oportunitati de invatare. Astfel, fuga de la scoala, absenteismul sau pur si simplu reverie nu pot fi considerate acte de indisciplina, dar sunt forme de devianta scolara. In categoria tulburarilor de comportament se includ manifestarile nerosomatice, caracteriale, psihopatice si psihotice.

CORESIGHT ARCHITECTURE SPECIFICATION PDF

Devianta Scolara

.

Related Articles